Cu ochii intredeschisi

Piramidei lui Maslow din vremurile actuale i-a fost retezat vârful. Nu mai contează părticica responsabilă de latura sensibilă a fiecăruia, transcendentul e de neatins. Oamenii reacţionează previzibil de cele mai multe ori, în condiţii extreme îşi reconfigurează priorităţile refugiindu-se în zona asigurării nevoilor primare in primul rând. Instinctul de conservare devine singurul de luat în seamă . Artistul care oricum era un tolerat şi în zile mai bune a fost pus acolo unde îi este locul: produs inutil de care societatea se poate lipsi fără nici un regret. În acelaşi timp instalatorul îşi va ocupa pe scara valorilor locul binemeritat, la fel medicii, şoferii, vânzătorii, gunoierii şamd. Într-un sondaj realizat la începuturile molimei pe un larg eşantion s-a ajuns la concluzia că muzicianul, actorul, pictorul, poetul şi ceilalti confraţi sunt nefolositori, profesii de aruncat peste bord în situaţii de criză. Mai mult chiar, unii politicieni i-au sfătuit să se reorienteze spre alte ocupaţii mai practice, cerute de comunitate. Unii au protestat spunând că arta e totuşi muncă, necesară pentru sănătatea sufletului, ochiul care vede răul şi binele. Nu ştiu în ce măsură cei ce scandau cu însufleţire cândva “noi muncim nu gândim” i-ar crede pe cuvânt sau măcar le-ar păsa câtuşi de puţin, poate nici nu are importanţă. Conform Musicians’ Union din Marea Britanie o treime dintre cei din industria respectivă doresc să abandoneze meseria pentru care s-au pregătit, dezamăgiţi de perspectivele sumbre, fundătura fără speranţă în care au ajuns. 38% au declarat că nu au putut găsi nimic de lucru în pandemie, iar cei norocoşi au acoperit doar un sfert din activitatea timpurilor normale. În România lucrurile stau şi mai prost, fiecare se descurcă după cum poate, cunoaştem foarte bine cu toţii. Se ştie că drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Ministerul Culturii prin dorinţa sa de a întinde o mână de ajutor celor afectaţi a deschis în schimb, probabil fără să-şi dea seama, cutia Pandorei. Prin delegarea MNAC ca intermediar, cu achiziţii publice care nu au cum să rezolve mare lucru, nu se merge prea departe. Toţi vor fi nemulţumiţi iar la cei vulnerabili se va ajunge cu greutate sau deloc. Problemele sunt structurale din păcate, situaţia în care ne aflăm e doar hârtia de turnesol, oglinda în care se vede societatea în ansamblul ei, nimic altceva. După ce vom depăşi urgia se va continua la fel, selecţia naturală îşi va urma cursul imperturbabil, insensibilă desigur la nevoile mari sau mici. Iarna va fi urmată de o nouă iarnă, mai blândă totuşi, va răsări din nou soarele mult aşteptat. Unul cu dinţi, bun tovarăş cu gerul.Expoziţia “Cu ochii întredeschişi” prezintă creaţii recente ale unui număr de nouă artişti. Fiecare a reacţionat in felul sau la restricţiile şi condiţiile dificile de care s-a lovit. Unii s-au raportat direct la ele, prelucrând temele specifice, alţii au continuat un parcurs început anterior, încercând abordarea preocupărilor mai vechi dintr-un alt unghi. Acolo unde a fost posibil s-au experimentat ipostaze diferite, s-au folosit materiale noi. Ideea centrală nu poate fi decât una singură. Artistul, indiferent de împrejurări, face ceea ce ştie cel mai bine: lucrează.